De ce am ales să trăiesc în prezent dar să mă gândesc şi la viitor.
Am 32 de ani, poate este puţin, poate este mult, cert este că până acum am învăţat. Am învăţat să fac alegeri, am învăţat că nu depinde totul de mine ( mai ales în rezolvarea problemelor altor persoane), dar că totuşi multe depind de mine ( adică, dacă vreau ceva, trebuie să acţionez pentru a obţine, pentru că nimic nu pică din cer) Am studiat, şi mi-am dat seama că am ales bine, chiar dacă, am ales probabil cele mai neîntelese meserii în rândul românilor ( domeniul financiar şi psihologie), dar am ales bine. Am ales să ajut oamenii ( încă de la 16 ani- fosta doamna dirigintă poate confirma) 😊 Am ales să trăiesc în prezent şi să mă bucur cât pot de mult de clipele frumoase, să plâng atunci când momentul o cere; să ţin un moment de reculegere atunci când cineva pleacă din această lume ( chiar dacă este şi un străin); să savurez o cafea cu un biscuite; să mă plimb şi să mă conectez cu natura; să ascult povestea cuiva fără a mă gândi la altceva… pentru că ştiu, că aceste momente sun...